Rudolf Steiner despre Cinema

Pe vremea lui Steiner televiziunea, PC-ul nu erau încă inventate, însă desigur că lucrurile spuse despre cinema pot fi extinse și spre alte mijloace media:

Nu luaţi cele spuse azi de mine în sensul agitatoric, ci în sensul a ceva care vrea să exprime realitatea actuală. Omul trebuie, desigur, să trăiască în timpul său, şi să trăiască cu timpul său, iar atunci când se caracterizează ceva prin aceasta nu trebuie să respingă tot ce nu se conformează acelei caracterizări. Dar trebuie creată o contragreutate.

În prezent, este natural că lumea se află în faţa impulsurilor care conduc la materialism. Acest lucru nu poate fi oprit, căci înclinaţia spre materialism este strâns legată de nevoile profunde ale timpului nostru. Dar o contragreutate trebuie să fie creată. Vreau să spun că toate forţele au ca scop orientarea omului spre introducerea şi fixarea sa cât mai durabilă în materialism. Acest lucru nu poate fi oprit; el ţine de fiinţa celei de a cincea epoci postatlanteene. Dar contragreutatea trebuie să fie creată.

Un mijloc important de a forţa omul să pătrundă în materialism este ceea ce abia este observat din acest punct de vedere: cinematograful. Nu există un mijloc mai bun de educare în materialism decât cinematograful. Căci ceea ce se vede la cinematograf nu este adevărul aşa cum îl vede omul. Numai o epocă care are atât de puţin noţiunea adevărului ca cea care adoră adevărul ca pe un idol în sensul materialismului poate crede că cinematograful este un adevăr. O altă epocă ar reflecta dacă omul umblă pe stradă ca la cinematograf; şi atunci când întreabă: Ce-ai văzut? – ar reflecta dacă are cu adevărat în imagine lucrul aşa cum i-l înfăţişează cinematograful.

Întrebaţi-vă: „Este ceea ce aţi văzut pe stradă mai apropiat de imaginea imobilă pe care o realizează un pictor sau de imaginea fremătândă, scânteietoare a cinematografului?” Dacă vă întrebaţi cinstit, veţi spune: Ceea ce pictorul vă redă în repaus seamănă mult mai mult cu ceea ce vedeţi pe stradă.

Din această cauză însă, în timp ce omul stă în faţa pânzei cinematografului, ceea ce-i oferă cinematograful nu se cuibăreşte în capacitatea sa obişnuită de percepţie, ci într-un strat material mai profund decât îl avem în percepţie în mod obişnuit. Eteric, omul devine exoftalmic. El capătă ochi de focă, dar mult mai mari, atunci când se dăruieşte cinematografului. Înţeleg toate acestea în sens eteric.

Aici nu se acţionează numai asupra a ceea ce omul are în conştientul său, ci se acţionează materializând asupra subconştientului cel mai profund. Să nu receptaţi aceste lucruri ca o pledoarie incendiară împotriva cinematografului. Repetăm în mod expres: Este cu totul natural să existe cinematograful; arta cinematografică se va dezvolta din ce în ce mai mult. Aceasta va fi calea spre materialism.

Trebuie creată o contragreutate. Aceasta nu poate consta decât în aceea că omul trebuie să lege ceva de căutarea adevărului care se dezvoltă în cinematografie. Aşa cum aici el dezvoltă o coborâre sub percepţia senzorială, tot astfel trebuie să dezvolte şi o urcare deasupra percepţiei senzoriale, adică în adevărul spiritual. Atunci cinematograful nu-i va mai dăuna; atunci va putea privi imaginile cinematografice în voie.

Dar tocmai prin astfel de lucruri omul nu este condus – dacă nu se creează o contragreutate, aşa cum este necesar –, spre a avea o relaţie justă cu Pământul, ci spre a deveni din ce în ce mai înrudit cu Pământul şi în final izolat complet de lumea spirituală.

Rudolf Steiner, Metamorfoză cosmică și umană, conferința a IV-a

Advertisements
This entry was posted in raport. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s