„Darul lui Humboldt” de Saul Bellow

Am căutat cartea „Darul lui Humboldt”, auzind că Saul Bellow face în ea câteva referiri la antroposofie. Am fost totuși dezamăgit de firul narativ, încâlcit și fără nicio miză, în opinia mea. Cu privire la antroposofie nu se înțelege mare lucru, fiind pasaje inserate destul de artificial și traduse stângaci (de un neavizat). Dacă nu te dai în vânt după premiile (Nobel și Pulitzer) obținute de autor, nu recomand nimănui, căci nu veți afla nimic nou.

Pe scurt, naratorul este un evreu care își aduce aminte, destul de dezordonat, despre întâmplări din viață, începând cu relația de amiciție cu poetul Von Humboldt Fleisher, până la toate femeile care i-au trecut prin pat, sau despre problemele sale cu un interlop. Întâmplările nu au loc într-o ordine cronologică, ci e o combinație de ficțiune și memoriastică, în mijlocul căreia, hodoronc-tronc, apar unele discuții și concepte extrase din antroposofie, tratate însă fugar și fără niciun fel de aprofundare (par puse cu târnăcopul). Cineva care nu cunoaște deja antroposofia nu va înțelege nimic din aceste referiri lapidare.

Advertisements
Posted in raport | Leave a comment

Hitler despre Rudolf Steiner

După încheierea Primului Război Mondial în 1918, s-au purtat tratative între Antanta și Puterile Centrale (acestea din urmă fiind învinse în conflictul care dusese la pierderea a milioane de vieți). Ministrul de Externe al Germaniei în 1920-1921, Walter Simons, a condus negocierile la Londra, cu privire la mărimea plăților de compensare pentru război.

În această perioadă Simons s-a întâlnit cu Emil Molt, fondator al primei școli Waldorf, cu care a purtat discuții care l-au familiarizat cu Organismul Social Triplu-structurat. Această concepție era încercarea lui Rudolf Steiner de a introduce o nouă formă de organizare socială, după ce vechea formă condusese la catastrofa războiului.

Hitler asociază această concepție cu evreii (de care nu era legată în niciun fel) încercând prin aceasta să o denigreze. Următorul extras din articolul lui Adolf Hitler din “Völkischen Beobachter” (Observatorul Popular) face referire la demersurile lui Simons:

“Trebuie să stabilim că este o înșelare vădită a poporului german, dacă se pretinde despre Guvern că Simons ar fi respins. Fapt este că Simons s-a declarat gata să accepte Dictatul de la Paris pentru 5 ani, și prin asta practic pe vecie. Trebuie indicată realmente monstruoasa impertinență dacă acest domn Simons – care nu este un om plin de milostenie divină de la mișcarea din 1848, ci un angajat al poporului german – și-a arogat pronunțarea cu privire la faptul că poporul german nu ar putea să-și aprecieze corect capacitatea de efort. Este posibil ca Simons să poată s-o facă într-adevăr mai bine, fiindcă omul pare să fi apreciat întocmai capacitatea de efort a poporului german. În decursul problemelor de la Londra au apărut gradual circumstanțe însoțitoare pline de mister, după care nu e doar oportun, ci până la urmă necesar, să-l supraveghem pe acest domn ministru, prieten intim al gnosticului și antroposofului Rudolf Steiner, adept al Triplei structurări a Organismului Social și cum s-or mai fi numind aceste metode pe deplin evreiești de distrugere a constituției spirituale normale a popoarelor, dacă nu cumva aspectul său anost, conform părerii lui Lloyd George, este cu adevărat doar consecința lipsei de spirit, ori dacă este larva în spatele căreia se ascunde altceva. (…)

Polonia va ocupa Silezia Superioară. Germania se va răscula. Franța amenință în cazul unei opoziții germane cu ocuparea regiunii Ruhr, iar apoi domnul Simons, omul cu un aspect anost prostesc, va reprezenta iarăși poporul german, după cum este de părere domnul Lloyd George. Apoi ne va avertiza acest prieten al Germaniei și al lui Rudolf Steiner că noi, pentru a păstra regiunea Ruhr, să cedăm totuși mai degrabă Silezia Superioară, căci Silezia Superioară exploatează 43 de milioane de tone de cărbune, în timp ce regiunea Ruhr 115 milioane de tone, și astfel va fi iar înduplecat, ca și poporul nostru părăsit de Dumnezeu și de rațiune, ca nu cumva – pentru numele lui Dumnezeu – să fie vreo opoziție serioasă, ci doar liniște și prudență, obișnuitul strigăt de luptă al leilor de prin ziare sau Levi. Vom renunța apoi la Silezia Superioară pentru pace, pentru liniște și pentru păstrarea regiunii Ruhr, iar peste șase luni prin cine știe ce prilej vom pierde totuși regiunea Ruhr, înconjurați de râsetele homerice ale întregii lumi. Domnul Simons se va uita prostește după, ca și înainte. Așa cum spune totuși Lloyd George: ‘Este lipsit de spirit.’

Iar acesta este unul din principalele motive ale dezarmării poporului german. Problema e această stare fără apărare și nu locuitorii bavarezi. Și de aceea protestăm noi împotrivă și nu pentru motivul insultării unui oraș de provincie.

Și care este forța motrice din spatele tuturor acestor drăcii? Evreul! Prieten al doctorului Rudolf Steiner, al prietenului Simons, al celor ‘lipsiți de spirit’.”

Interesant este că, într-o conferință ținută la Dornach pe 22 aprilie 1921, Rudolf Steiner răspunde unor astfel de acuze:

“Vedeți, într-o revistă care este în mare parte expresia unei opinii publice foarte răspândite, găsim în ultimul număr cum se face opoziție la ceea ce e politica lui Simons. Firește că știința spirituală antroposofică, ca și Tripla-structurare socială, au tot atât de puțin de-a face cu politica lui Simons. Dar astăzi sunt aruncate împreună, dintr-un puternic spirit al neadevărului, știința spirituală antroposofică și politica lui Simons. Se știe ce se obține cu astfel de lucruri, și se vor obține multe.

Și se exprimă ceva din întreaga mocirlă mincinoasă, când trebuie să citești o astfel de frază, care apare între ghilimele în această revistă, urmărindu-se caracterizarea lui Simons: «El este elevul preferat al teosofului Steiner, care i-a prorocit un mare viitor, se sprijină puternic pe evanghelia Triplei-structurări sociale, fiind însă prin originea sa din Wuppertal și un creștin cucernic.»

Iată, câte cuvinte, atâtea minciuni! Nu spun: câte propoziții, atâtea minciuni, ci spun în mod conștient: câte cuvinte, atâtea minciuni sfruntate – cu excepția ultimei propoziții -; în primele propoziții se minte în fiecare cuvânt: «El este elevul preferat al teosofului Steiner, care i-a prorocit un mare viitor, se sprijină puternic pe evanghelia Triplei-structurări sociale» – până aici firește că totul e minciună! – «fiind însă prin originea sa din Wuppertal și un creștin cucernic.»”

(Rudolf Steiner, Perspective ale evoluției umanității, conferința a VII-a)

În 1939, la 14 ani după moartea lui Rudolf Steiner, Martin Bormann (aflat în conducerea Partidului Nazist) trimitea o scrisoare secretă, “În legătură cu Rudolf Steiner”, către însărcinatul lui Adolf Hitler cu educarea spirituală și conceptuală a Partidului Nazist (Hitler era deja “Führer”-ul Germaniei), scrisoare care cuprindea următoarele fraze:

“În această privință Führer-ul a decis: membrii Socității Antroposofice trebuie tratați asemeni apartenenților de loje. Sunt chiar mai periculoși decât cei care aparțin de loje, fiindcă molipsesc cu ideile lor mult mai mulți oameni. Dacă vreun măturător ar fi membru al Societății Antroposofice, acest lucru nu contează prea mult. Dar în Partid sau în Wehrmacht (forțele armate) Führer-ul nu dorește să aibă membri ai Societății Antroposofice. (…) ” semnat Bormann

Citate preluate din articolul lui Arfst Wagner din Flensburger Hefte, Mai 1991.

Posted in raport | Leave a comment

Notă despre Arsenie Boca

Securitatea regimului comunist era pe urmele lui Arsenie Boca, dar și al mișcării antroposofice, așa cum rezultă din următoarea notă informativă despre evenimente petrecute în Cluj:

„Acest călugăr are «darul clarviziunii» şi după ce a intrat în gruparea antroposofică [sic] a făcut progrese rapide, participanţii la şedinţă au vorbit cu multă admiraţie faţă de acest călugăr.”

Sursa: CNSAS, fond Informativ, dosar 2637, vol. 3, f. 319, apud Adrian Nicolae PETCU, „Părintele Arsenie Boca în percepţia poliţiei politice din România”, în vol. Arhivele Securității, p. 250.

Posted in raport | Leave a comment

Despre raportul omului față de albine

Queen of the Sun: What are the Bees Telling Us?

Filmul Regina Soarelui: Ce ne spun albinele? ridică problema recentelor dispariții ale coloniilor de albine, așa cum au fost anticipate încă din anii 1920 de Rudolf Steiner. Dacă acest fenomen va continua, el va afecta viața fiecăruia dintre noi, fiindcă hrana noastră cuprinde în mare măsură alimente la a căror reproducere prin polenizare contribuie albina.

O mare parte a documentarului se centrează pe experiența cu apicultura biodinamică a lui Gunther Hauk, care încearcă să creeze o mișcare a „sanctuarelor de albine” în Statele Unite. Alături de el, mulți apicultori și persoane care se ocupă de albine ne arată în ce mod putem ameliora forțele de viață ale populațiilor de albine.

Descarcă filmul prin torrent.

Descarcă subtitrarea pentru limba română.

Urmăreşte rezumatul (trailer)

 
Despre creșterea artificială a mătcilor

Încă din anii 1920, Steiner aprecia că, dacă se vor folosi metodele de creștere artificială în cazul mătcilor, peste cel mult un secol se va ajunge la ruperea legăturii dintre regină și colonie. În prezent, a devenit de renume așa-numitul Sindrom al Depopulării Coloniilor (eng. Colony Collapse Disorder), după terminologia americană, prin care nenumărate colonii de albine se dezintegrează în mod subit, lăsând mediul nepolenizat. Întocmai după predicția dată de Steiner.

Următoarele fragmente fac parte din „Convorbirile despre natura albinelor”, un șir de conferințe și discuții ale lui Rudolf Steiner cu apicultorii elvețieni.

26 noiembrie 1923

Rudolf Steiner: … Să abordăm acum capitolul creşterii artificiale. Să nu credeţi că n-aş înţelege – chiar lăsând deoparte punctul de vedere al ştiinţei spirituale – că în prima perioadă creşterea artificială are, natural, avantaje; o mulţime de lucruri s-au uşurat, se înţelege. Dar această puternică solidaritate – dacă pot spune – care domneşte într-una şi aceeaşi generaţie de albine, familia de albine, devine prin asta pentru multă vreme ştirbită. Astăzi, se înţelege de la sine că în anumite privinţe nu pot fi aduse decât laude creşterii artificiale, dacă se iau toate măsurile de siguranţă pe care le-a citat Dl. Müller. Dar ce se va întâmpla peste 50 sau 80 de ani? Să aşteptăm. De fapt, anumite puteri care acţionau până acum organic în colonie, sunt pur şi simplu mecanizate, devin forţe mecanice. Nu se poate instaura între regina cumpărată din comerţ şi lucrătoare această afinitate profundă, aşa cum se instalează ea atunci când regina e cea pe care a dat-o natura. Dar chiar de la început, acest lucru nu se poate vedea.

Bineînţeles, nu voi fi deloc partizanul unei angajări fanatice într-o acţiune contra creşterii artificiale a albinelor, căci acestea sunt lucruri pe care nu poţi să le faci în viaţa practică. …

Asta nu înseamnă că nu trebuie să fim foarte conştienţi că introducând un element mecanic, artificial, se perturbă ceea ce a elaborat atât de minunat natura. Creşterea albinelor a fost considerată în toate timpurile ca ceva minunat. Albina era considerată în vremuri străvechi ca un animal sacru. De ce? Pentru că în întreg modul său de a lucra, ea revelează cum se petrec lucrurile în omul însuşi. Când ni se dă o bucată de ceară, ţinem în mână un produs intermediar între sânge, muşchi şi os, care trece în om prin stadiul ceară. Trecerea prin acest stadiu nu face ca ceara să devină fermă, ea rămâne lichidă, până acolo încât să poată trece în sânge, muşchi sau celule osoase. Ceara reprezintă, în consecinţă, puterile pe care le ai în tine.

Odinioară, când oamenii făceau lumânări de ceară şi le aprindeau, ei aveau într-adevăr sentimentul că săvârşesc un act sacru: această ceară care arde acolo, noi am luat-o din stup. Ea se găsea în stare solidă. În momentul în care focul topeşte această ceară şi când ea pleacă prin fum, atunci ea îmbracă starea pe care o are în propriul nostru corp. Şi în ceara care ardea ei presimţeau, în faţa a ceea ce se înălţa spre cer, ceva ce era în propriul lor corp. Acest lucru trezea în ei o devoţiune specială, şi îi făcea să privească albina ca pe un animal deosebit de sfânt, pentru că ea prepară ceva pe care omul trebuie în permanenţă să-l elaboreze în el însuşi. De aceea, cu cât ne întoarcem mai mult în timp, cu atât mai mult vedem oamenii vieţuind cu veneraţie faţă de albine. Diferenţa faţă de zilele noastre constă în faptul că în acele timpuri albina trăia în stare sălbatică; oamenii le găseau şi le considerau ca o revelaţie. Mai târziu, au fost domesticite. Dar întregul lor comportament este un mănunchi de enigme miraculoase şi numai studiind profund ceea ce se petrece între capul omului şi corpul său poţi simţi ce sunt albinele.

5 decembrie 1923

Dl. Müller nu poate înţelege de ce se vrea ca peste 80-100 de ani coloniile să dispară. El nu sesizează bine în ce măsură Dr. Steiner estimează că în 50-100 de ani creşterea artificială va fi într-o stare critică.

Rudolf Steiner: … Natural, lucrurile nu stau atât de grav pentru creşterea artificială a albinelor. Motivul este că albina este un animal care mereu o scoate la capăt absolut singură, întrucât ea este mult mai apropiată de natură decât poate să fie vaca, atunci când o creşti astfel. …

Este un lucru pe care nu ţi-l poţi permite în apicultură. Prin natura sa, albina rămâne legată de natura exterioară. Ea ştie să se descurce. Şi această facultate, în stup, este ceva miraculos.

… Lucrurile stau într-adevăr aşa: nu poţi reuşi cu albinele atâta timp cât nu depăşeşti simpla înţelegere, şi dacă nu urmăreşti într-adevăr lucrurile cu o anumită privire intuitivă. Imaginea care ţi se oferă atunci este minunată. De aceea trebuie spus: albinele dintr-un stup constituie absolut un întreg. Trebuie să fie înţeles ca un întreg. Dar într-un întreg, prejudiciul cauzat nu apare neapărat într-o clipă.

… Un lucru poate fi timp de o perioadă perfect echilibrat pentru sănătate; totuşi el poate avea mai târziu repercusiuni. Acest lucru îl înţeleg atunci când spun: din numărul coloniilor existente în prezent, nu se poate trage absolut nicio concluzie referitoare la ce reprezintă apicultura artificială: trebuie să-ţi pui întrebarea ce va deveni ea în 50, 60, sau dacă vreţi în 100 de ani. Faptul că cineva spune azi: nu înţeleg pentru ce lucrurile se vor schimba peste 50, 60 sau 100 de ani, acest lucru poate fi înţeles. …

Astăzi nu se poate spune nimic împotriva apiculturii artificiale, deoarece condiţiile în care trăim sunt în aşa fel încât în domeniul social nu se poate face nimic. Dar trebuie să se înţeleagă bine că a lăsa natura să-şi urmeze cursul mulţumindu-te să o orientezi corect înseamnă ceva, şi că este complet altceva atunci când introduci în evoluţia naturală a lucrurilor un element artificial. Dar nu vreau să mă opun în niciun fel celor spuse de Dl. Müller. Este absolut exact: astăzi, încă nu se pot constata efectele apiculturii artificiale, trebuie să amânăm pentru mai târziu. Vom redeschide discuţia aceasta peste un secol, D-le Müller, şi vom vedea atunci ce gândiţi despre ea. Este o problemă ce nu poate fi deloc rezolvată astăzi. Astfel stau lucrurile.

Posted in raport | Leave a comment

Despre Marii Maeștri

Din discuțiile private cu Rudolf Steiner

La o întrebare despre Gottesfreund din Oberland, Rudolf Steiner a răspuns că ar fi fost Maestrul Iisus (Zarathustra), care de la Misterul de pe Golgotha se încarnează în fiecare secol. La întrebarea următoare, dacă este încarnat și în vremea de atunci, s-a răspuns: în prezent (anii 1920) trăiește în Munții Carpați – iar Rudolf Steiner ar fi sugerat că este cu acesta într-o legătură pur spirituală.
(De la Friedrich Rittelmeyer – fără mențiunea datei)

La o întrebare despre însemnătatea întrunirii descrise în ultima scrisoare a lui Gottesfreund (germ. “Prieten al Domnului”), între doisprezece înalți Gottesfreunde (“Prieteni ai Domnului”) și deja străvechiul Gottesfreund din Oberland, relatată la Paștele anului 1830 (cu referire la o sursă medievală), Rudolf Steiner ar fi răspuns: Vedeți, aici aveți trecerea înspre rosicrucianism. Este vorba de același lucru despre care a scris Goethe în poezia “Tainele”. De la acel moment Christian Rosenkreutz este înțeleptul conducător în țările apusene. El este de atunci încarnat în fiecare secol, întocmai ca și Maestrul Iisus care este Gottesfreund din Oberland. Ambii se înlocuiesc unul pe celălalt în fiecare secol, iar Maestrul Iisus lucrează de atunci în modul lui Christian Rosenkreutz.
(De la Wilhelm Rath, din discuția cu Rudolf Steiner din Stuttgart, 16 octombrie 1922)

La întrebarea, dacă Gottesfreund din Oberland era Christian Rosenkreutz, Rudolf Steiner a răspuns: Nu! dar Christian Rosenkreutz a fost în cercul celor 12 Gottesfreunde, despre ale căror întruniri tainice relatează Gottesfreund din Oberland. – La întrebarea următoare: A fost Gottesfreund Zarathustra? Rudolf Steiner a răspuns: Da.
(De la preoții Comunității Creștinilor W. Klein și Emil Bock, la întâlnirea cu Rudolf Steiner din februarie 1924)

Maestrul Iisus ar fi întrupat cu pauze de cel mult 12 ani.
(De la Emmy von Gummppenberg, fără menționarea datei)

La întrebarea: Este cel numit în primele trei Evanghelii Ioan același cu Lazăr? Rudolf Steiner a dat răspunsul:
Scriitorul Evangheliei după Ioan este Lazăr. El este numit Ioan precum mulți alți oameni ai timpului. Ce însemna pe atunci IO-AN!
Întrebare: Este Lazăr același care e numit fiul lui Zebedeu?
Contra-întrebare: Să fi aparținut atunci fiii lui Zebedeu de cel mai restrâns cerc al celor doisprezece? De cercul zodiacal, în care Christos și-a văzut ființa oglindită? Trebuie să fie o confuzie, dacă așa apare în Evanghelii. Confuziile nu trebuie să ne uimească, fiindcă Apostolii puteau prin legile sufletești cu totul diferite care domneau în acel timp să-și schimbe chiar trupurile. Cei trei mai tineri din Getsemani aparțineau în orice caz de cel mai restrâns cerc al celor doisprezece, iar Lazăr de asemenea.
(De la preoții Comunității Creștinilor W. Klein și Emil Bock, la întâlnirea cu Rudolf Steiner din februarie 1924)

Tânărul din Nain l-a urmat pe Christos ca discipol după învierea sa. Nu aparținea celor doisprezece.
Întrebare: Nu este numit ca discipol al lui Christos în Evangheliile apocrife?
Răspuns: În următoarea încarnare a fost Manes (Mani); următoarele încarnări sunt cunoscute ca legende, întocmai ca în cazul învierii lui Lazăr.
(De la preoții Comunității Creștinilor W. Klein și Emil Bock, la întâlnirea cu Rudolf Steiner din februarie 1924)

Mani nu se va încarna în acest secol (secolul XX); el intenționează să facă asta în următorul secol (secolul XXI), în situația în care poate să găsească un corp potrivit. Educația convențională nu oferă posibilitatea pentru dezvoltarea lui Mani, ci numai educația Waldorf. Dacă aceste condiții sunt oferite, el va veni ca învățător al omenirii, și va prelua conducerea domeniilor artei și religiei. El va acționa cu forța Misterelor Graalului și va conduce oamenii să decidă ei înșiși cu privire la Bine și Rău.
(De la Ehrenfried Pfeiffer, din discuțiile cu Rudolf Steiner între 1919 și 1921)

Sursa

Posted in raport | Leave a comment

Pâinea “Mel cum sale”

Pâine Melcumsale (cu miere şi sare)

Această pâine se pregătea adesea în Antichitate şi a fost reoferită contemporanilor de către esoteristul german Rudolf Steiner.

Ţelul ei este de a uni cât mai sănătos 5 elemente în trupul omului: focul, apa, aerul, pământul şi Cosmosul.

Ea constă din 5 ingrediente ce corespund acestora. Pe cât posibil, trebuie folosite ingrediente ecologice, căci doar acestea conţin nealterate forţele elementelor.
 

INGREDIENTE

1. Făină de grâu spelta *

2. Apă (eventual de izvor)

3. Miere ecologică! **

4. Sare neiodată ***

5. Ulei de măsline
 

Aluatul nu conţine drojdie, fermenţi de dospit, agenţi de afânare etc.!
 

* Se poate folosi şi făina din grâu convenţional, sau amestec din făină de grâu, orz, ovăz şi secară.

** Pentru că fermentaţia aluatului se bazează pe miere, este esenţial ca ea să nu provină de la apicultori care hrănesc albinele cu zahăr pe timp de iarnă, altfel procesul poate fi viciat.

*** Nu se găseşte în comerţ, dar se poate găsi în Plafar-uri şi alte magazine ecologice. Sarea iodată este de regulă tratată, şi de aceea nu e potrivită pentru gătit, cu atât mai mult în acest caz.
 

Prepararea: Toate ingredientele sunt folosite în ordinea elementelor, după cum reiese de mai sus. Frământarea se face cu devoţiune şi gânduri bune timp de o oră. Astfel sunt cultivate forţele celor 5 ingrediente, care devin unul, luând naştere ceva cu totul nou.

Aluatul este frământat, cu mişcări încercuitoare pline de iubire, până când se înmulţesc porii iar calitatea devine vizibilă. Dioxidul de carbor rezultând din fermentaţie poate ieşi astfel din aluat, iar oxigenul, care e vital pentru continuarea procesului, e încorporat.

Acum aluatul este pus cu grijă în formă şi e lăsat cca 20 de ore să se liniştească, să se întindă şi să se desfăşoare. Aluatul care se dezvoltă astfel extraordinar poate fi apoi pus în cuptor, pentru a deveni o pâine desfătătoare.
 

Reţeta pentru această pâine a fost retransmisă de Rudolf Steiner, fondator al antroposofiei, agriculturii biodinamice (marca Demeter) ş.a.
 

Posted in raport | Leave a comment

Despre raportul nostru cu hrana

Un om, o vacă, o planetă (Cum să salvezi lumea)
One man, one cow, one planet (How to save the world)

Introducere de pe Top Documentary Films:

Cum arată în fapt un sistem agricol biodinamic, cu grijă faţă de mediu şi apt să hrănească pe toată lumea? Acest film este schiţa unui viitor post-industrial. Ne aduce în inima celei mai importante renaşteri din lume.

Rezultatul luptei pentru controlul agricol din India poate hotărî viitorul pământului. Agricultura industrială modernă distruge pământul: deşertificare, împuţinarea apei, cocktail-uri toxice de chimicale agricole pătrund în lanţurile noastre alimentare, prăbuşirea ecosistemului oceanic, eroziunea solului şi pierderea masivă a fertilităţii solului.

Descarcă filmul prin torrent.

Descarcă subtitrarea pentru limba română.

 
Documentar cu Peter Proctor, scris de Barbara Burstyn, narat de Peter Coyote.

Urmăreşte rezumatul (trailer)

Posted in raport | Leave a comment